Paine de casa pufoasa – reteta traditionala, cum se face aluatul

Prepararea pâinii de casă era modul nostru special, al meu și al bunicii mele, de a petrece timp împreună și de a ne distra, făcând totuși ceva util amândouă. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că de la bunica mea am început să prind drag de gătit, ea punea suflet în tot ce făcea, de la feluri principale de mâncare, la prăjiturile delicioase de casă cu care ne întâmpina de fiecare dată când o vizitam.

Pâinea de casă era una dintre specialitățile ei. Deși putea cu ușurință să o cumpere de la alimentara de vis a vis, prefera de multe ori să o pregătească chiar ea. Și pot să înțeleg de ce, nici o altă pâine disponibilă în comerț nu se compara cu pâinea caldă, abia scoasă din cuptor, făcută de bunica mea.

O să vă arăt în continuare care este rețeta specială a bunicii mele, pas cu pas, pentru că știu că pentru unii rețeta de pâine de casă pufoasă poate să fie complicată. Nu vă faceți griji, o să o pregătim încet, iar fiecare pas va fi explicat în detaliu. Să începem!

Ingrediente paine de casa pufoasa

Pentru a pregăti această rețetă veți avea nevoie de următoarele ingrediente:

  • Un kilogram de făină specială, 550 sau 650
  • Aproximativ 700 de ml de apă călduță
  • 25 de grame de drojdie proaspătă sau un plic de drojdie uscată
  • 20 de  grame de sare
  • Ulei de floare soarelui pentru blatul de lucru

Timp de pregătire: 3 ore

Timp de gătire: o ora

Timp total: 4 ore

Porții: o pâine mare de un kilogram jumătate

Cum se face o paine de casa pufoasa – Mod de preparare 

Aluatul pentru painea de casa 

Rețeta de pâine pe care o urma bunica mea avea doar apă, făină, drojdie și sare. Este o rețetă pe care chiar mama ei o pregătea pe vremuri, fiind probabil transmisă din generație în generați. Cea mai curată rețetă de pâine include doar aceste ingrediente și nimic altceva.

Vom începe prin a pregăti cantitățile corespunzătoare de ingrediente, cântărind fiecare dintre acestea. Lucrăm cu cantități exacte, ca să ne ușurăm munca și să respectăm proporțiile. Am întâlnit multe rețete care cereau adăugarea unei cantități duble de drojdie, probabil pentru ca pâinea să crească mai repede.

Mai bine adăugăm mai puțină drojdie și așteptăm să crească aluatul, decât să adăugăm mai multă și să obținem un aluat gumos și neplăcut.  O să vedeți ce bine o să crească și ce pufoasă o să fie!

Urmează apoi să măsurăm 700 de ml de apă îndeajuns de călduță cât să activeze drojdia, dar nu fierbinte pentru că nu vrem să o opărim. Făina trebuie să fie una specială, 550 sau 650, pentru a obține rezultate minunate.

Vom avea nevoie de un recipient de dimensiuni potrivite, în care vom turna 600 de ml din cantitatea noastră de apă călduță, restul urmând să îl adăugăm mai târziu. Vom adăuga drojdia proaspătă în apă călduță, amestecând ușor cu o lingură de lemn. Dacă folosiți drojdie uscată la plic, este îndeajuns doar să turnați plicul în apă.

Adăugăm prin cernere o mână de făină în apa cu drojdie și lăsăm amestecul să se odihnească și drojdia să se activeze timp de 10 minute.

Am presarat totul cu o mana buna de faina (din cea cantarita) si am lasat castronul 10 minute pe masa de bucatarie. În acest răstimp drojdia se activează, începe să se hrănească cu făina de deasupra, crește în volum și formează bule de aer în structura sa, care ne vor ajuta mai târziu.

După ce se vor scurge cele zece minute, vom cerne tot restul de făină și vom frământa ușor, ușor aluatul. În funcție de făina pe care o folosiți, este posibil ca aluatul dumneavoastră să aibă nevoie de mai multă apă sau de mai puțină apă, de aceea vă recomand să folosiți o făină cu care sunteți familiari și ați mai lucrat.

În acest moment, aluatul nostru este unul lipicios și destul de dificil de manevrat, fiind foarte dens și consistent. Abia acum urmează să adăugăm sarea în compoziție, nu o vom adăuga de la început pentru că va afecta procesul de creștere inițiat de drojdie. Brutarii pricepuți folosesc o cantitate de sare egală cu aproximativ 2% din cantitatea de făină folosită pentru a pregăti pâinea. 

Sarea este extrem de importantă în această rețetă, pâinea fără sare nu are niciun gust, iar textura sa poate fi deranjantă dacă este lipsită de gust. Este important să adăugăm o cantitate exact de sare, cântărind cele 20 de grame, fără să măsurăm din ochi sau cu lingura.

Aici intervin cei 100 de ml de apă păstrați. Pentru a ne asigura că sarea va fi distribuită uniform în compoziția aluatului nostru, vom stropi aluatul cu apa călduță pe care am păstrat-o și apoi vom începe să frământăm. Dacă aluatul dumneavoastră are o consistență mai moale, adăugați doar jumătate din cei 100 de ml de apă caldă.

Modelarea painii de casa 

Este momentul să începem să ne pregătim blatul de lucru, deoarece a venit timpul să frământăm mai bine aluatul nostru. Astfel, vom unge cu o cantitate mică de ulei masa de lucru, după ce ne-am asigurat că este curată și că avem suficient spațiu de desfășurare.

Vom frământa aluatul timp de aproximativ 5 minute, până când va dobândi netezimea și elasticitatea pe care o căutăm. Aluatul trebuie să fie unul omogen și să nu aibă în niciun caz cocoloașe de făină în structura sa.

Nu presărați făină pe blatul de lucru, nu vrem să suprasaturăm aluatul cu făină ca acesta să se oprească din crescut. Nu! După ce l-am frământat îndeajuns, vom întinde puțin aluatul și îl vom împături în trei straturi, ca să obținem un dreptunghi.

Acest proces este ceea ce numim noi procesul de întindere și pliere a aluatului și are rolul de a fortifica rețeaua internă de gluten a aluatului, astfel încât să fie posibilă înglobarea bulelor de aer și creșterea acestuia.

Vom așeza frumos aluatul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Dacă nu aveți hârtie de copt, nu vă faceți griji, puteți unge tava cu puțin ulei, formând astfel un strat de protecție al aluatului, ca acesta să nu se ardă și să nu se lipească. Vom nivela aluatul și îi vom uniformiza suprafața.

Această tavă va fi introdusă cu totul într-o pungă de plastic, unde vom lăsa aluatul la dospit timp de o oră. Tava trebuie să stea la temperatura camerei, în niciun caz lângă o sursă de căldură.

După ce va trece acest, veți observa cât de bine a dospit aluatul nostru. Acum este momentul să aplicăm a doua rundă de întinderi și plieri, astfel încât să formăm o altă rețea de fibre. În timp ce îl întindeți puteți observa straturile care s-au creat în aluat. 

Vom lăsa din nou aluatul la crescut timp de o jumătate de oră, urmând din nou aceeași pași, adică lăsând aluatul să crească în tava acoperită cu o pungă. Dup ce trece și acest timp, este momentul în care ne vom ocupa de modelarea aluatului nostru.

Această operațiune se realizează astfel: aluatul se întinde cu mâinile în forma unui pătrat, apoi vom aduce colțurile spre centrul pătratului. Seamănă puțin cu procedura în care făceam solnițe de hârtie când eram copii. Se obține un pătrat mai mic și vom repeta și pentru acesta procedura, aducându-i colțurile spre centru.

Vom strânge capetele și vom întoarce aluatul pe partea cealată. Această biluță de aluat pe care am obținut-o va fi modelată mai bine cu palmele și apoi suntem gata să trecem la pasul următor.

Coacerea painii de casa 

Bunica mea obișnuia să folosească o piatră de copt și cuptorul din curtea casei. Era un cuptor de cărămidă, mare, frumos, și draga de ea avea toate accesoriile care îi trebuiau ca să pregătească tot felul de preparate! Nici nu vă pot spune în cuvinte cum ieșeau cozonacii la acest cuptor mare și cât de bine se coceau și prăjiturile, și pâine, și ce mai pregătea cu iscusință bunica!

Dacă avei pietre de copt și lopată metalică, atunci din start aveți un avantaj. Veți presăra puțin griș pe lopata metalică ca să nu se lipească pâinea și o veți glisa frumos pe piatra de copt din cuptor, care ar trebui să fie încinsă. Cuptorul trebuie să fie preîncălzit la 250 de grade Celsius, adică treapta înaltă de temperatură pentru cuptoarele cu gaz.

În cazul în care nu aveți aceste accesorii, puteți foarte bine să folosiți o tavă de copt întinsăsau chiar hârtie de copt pusă pe un grătar. Înainte de a introduce pâinea la cuptor, aceasta trebuie crestată ca să ne asigurăm că nu se rupe, formând modele ciudate la suprafața sa. Nu este necesar să ungeți suprafața pâinii cu nimic.

Vom pune o tavă cu apă deasupra pâinii noastre ca să nu se usuce excesiv în timpul procesului de coacere. Introducem pâinea și o lăsăm la cuptor fără să umblăm deloc la ea în primele douăzeci de minute. În aceste douăzeci de minute, este necesar să avem foarte mult abur în cuptorul nostru astfel încât suprafața pâinii să fie umedă și să permită creșterea și coacerea ei dinspre interior spre exterior.

Pe lângă abur, avem nevoie de un cuptor performant, ca să suporte temperaturi atât de ridicate. Pâinea se coace mult prea lent la 180 de grade Celsius, ceea ce înseamnă că există pericolul ca această fie să formeze o coajă uscată la suprafață, fie să nu fie suficient de coaptă în interior.

După ce vor trece cele douăzeci de minute cruciale, vom deschide cuptorul, vom îndepărta tava cu apă de deasupra pâinii noastre. Puteți să dați cuptorul la temperatură medie sau 200 de grade Celsius pentru cuptoarele electrice, pornind, de asemenea, și ventilația. De acum, pâinea mai are aproximativ 40 de minute de stat la cuptor pentru ca aceasta să fie gata, rumenă și gustoasă.

Cum ne dăm seama când pâinea noastră este gata? În niciun caz nu o vom testa cu scobitoare, acest proces merge doar la aluaturile mai dense, cum sunt cele de prăjituri, nu în cazul unui aluat atât de pufos și aerat cum este cel al pâinii făcute de noi. 

Bunica mea obișnuia să procedeze exact ca la pepeni, ciocănea frumos la suprafața acesteia, iar dacă suna a gol atunci pâinea noastră era gata. Un sunet înfundat înseamnă că mai este nevoie să lăsăm aluatul la copt.

Când este gata, vom deschide cuptorul și vom scoate pâinea noastră pe un grătar de bucătărie, ca să o lăsăm să se răcească. Niciodată nu o vom pune în pungă cât e caldă și nu o vom înfășura în prosoape, deoarece în felul acesta coaja sa va deveni gumoasă și greu de consumat.

Ce îmi place mie cel mai mult este că, în timpul în care se răcește, coaja pâinii se contractă și se aud tot felul de sunete, pocnituri și trosnituri. Așa este normal să se audă! Acum, tot ce ne rămâne de făcut este să așteptăm să se răcească!

Cum se serveste o paine de casa pufoasa 

Iată că s-a răcit și pâinea noastră! Doamne, ce miros mi-a învăluit toată bucătăria, abia, abia, am reușit să aștept să se răcească înainte să o tai. Este mai bine să așteptăm ca pâinea noastră să se taie mai bine, fără fărâmituri și fără să fie dificil de porționat cu ajutorul cuțitului.

Ca să o tăiem, putem folosi un cuțit special pentru pâine, cu lamă zimțată. Ce bine arată, ce pufoasă e! Miezul are o culoare albă, strălucitoare și inconfundabilă! Este incredibil de gustoasă, acesta este și unul dintre motivele pentru care o prepar destul de rar, pentru că familia mea este în stare să consume o pâine de două kilograme la o singură masă, atât de gustoasă iese!

Știți ce îmi place mie să fac cu pâine? Probabil că ați mai auzit de faimoasă ciorbă de fasole în castron de pâine, ce gust minunat are și cât de ușor se prepară urmând această rețetă! Trebuie doar să modelăm castroanele de pâine într-o formă corespunzătoare. 

Familia mea adoră de fiecare dată când pregătesc rețeta aceasta! Invitații sunt mereu încântați de această metodă de prezentare și servire a ciorbei și nu cred că trebuie să vă mai spun că niciodată nu mi s-a întâmplat să mi rămână porții în plus la masă. Este o rețetă cu rată de succes 100%!!

Întorcându-ne la pâinea noastră pregătită simplu, mie cel mai mult îmi place că știu ce ingrediente adaug în această rețetă. Vreau pâine neagră, făina va fi de secară, vreau pâine cu semințe, nicio problemă, adaug orice fel de semințe îmi doresc. Puteți să experimentați odată ce vă familiarizați cu această rețetă, pâinea cu usturoi fiind una dintre recomandările mele de preparate tradiționale românești!

Nimic nu se compară cu un platou de răcituri tradiționale, roșii, ceapă, telemea sărată de văcuță, mezeluri proaspete pregătite de casă, lângă care adăugăm și două sau trei felii din această pâine pufoasă și proaspătă! Vă spun sincer că este una dintre rețetele mele preferate!

Puteți să pregătiți pâine și fără să adăugați drojdie, înlocuind-o cu bicarbonat sau praf de copt, însă procesul este unul diferit pe care probabil îl vom aborda într-o altă rețetă. Aceasta este rețeta tradițională de care aveți nevoie pentru a pregăti o pâine pufoasă și de o consistență cum nu veți găsi în niciun alt loc!

Sper că v-a făcut plăcere să pregătiți această rețetă alături de mine și sper că vă veți întoarce la ea ori de câte ori veți dori să pregătiți din nou o pâine de casă pufoasă și delicioasă! Pâinea de casă tradițională include în aluatul său doar făină, drojdie, apă și sare, iar procesul de pregătire este unul care durează un timp mai îndelungat datorită necesității de dospire a aluatului, timp în care acesta înglobează aer în structura sa și își crește volumul. Spor la gătit!

Lasă un comentariu